„Prima Evadare 2011 (aka. Marea Noroială) mi-a deschis apetitul pentru competițiile de MTB. În primul an am participat la vreo 5 concursuri mai mult pentru atmosferă și împreună cu prietenii, dar în anul următor am numărat aproape de trei ori mai multe. Între timp devenise o distracție competitivă de weekend.”
Nume: Alexandra Vulpe
Vârstă – 26 ani
Ocupație – HR reporting analyst
Disciplină – Mountain Biking
Bicicletă – TREK Superfly 9.7 (2015)
Palmares:
2012:
- Locul 1 Maratonul Vinului
- Locul 2 Saint George MTB Marathon
- Locul 1 Zimbraria Neagra XC
- Locul 1 Babadag XC
- Locul 3 Triada MTB (Overall)
- Locul 2 Predeal MTB Trophy
- Locul 1 Mountain Biking Zemes
2014:
Locul 2 Campina Open MTB
1. Când și cum a apărut ciclismul în viața ta?
Bicicleta a înlocuit prima mea dragoste – schiul. Cât de pasionat să fii să ai 20+ zile de schi într-un sezon care abea ține 60, într-un context fără tradiție în sporturile de iarnă? Viața m-a dus departe de munte și a trebuit să mă adaptez.
Deși merg de copil pe bicicletă, pe la 12 ani am început să ies în ture cu părinții, la început scurte, poate de 15km (care durau o zi întreagă :)) și ulterior mai lungi. Prima Evadare 2011 (aka. Marea Noroială) mi-a deschis apetitul pentru competițiile de MTB. În primul an am participat la vreo 5 concursuri mai mult pentru atmosferă și împreună cu prietenii, dar în anul următor am numărat aproape de trei ori mai multe. Între timp devenise o distracție competitivă de weekend.
2. Moutainbike, șosea, cicloross, triatlon sau …?
Mountain Bike. Numai Mountain Bike 🙂
3. De ce concursuri de ciclism?
Dintr-o greșeală, la insistențele prietenului meu, deși nici el nu părea prea convins că ar fi o alegere bună, am acceptat să merg la Prima Evadare. Și după accea a urmat unul pentru că îmi plăcea zona traseului, altul pentru că mergea nu-știu-cine, altul pentru că “hai să ne dăm printre vii”, până când în 2012 programul de weekend se făcea în jurul concursurilor. Probabil că și în anii următori aș fi încercat să iau startul în două locuri în același timp dacă problema la genunchi nu m-ar fi obligat să ies din această horă și șă mă odihnesc puțin. Am regăsit prin mersul pe bicicletă acele emoții dinainte de start pe care le aveam când practicăm schiul, același sentiment plăcut când treceam linia de finish. Peste toate, libertatea, împlinirea și zâmbetul relaxat cu care se termină fiecare tură sau cursă (nu neapărat pe podium).
4. Cum te antrenezi?
La început, nu făceam un antrenament organizat (mare greșeală!). Concursurile și turele în sine erau antrenamentul! La un nivel competitiv pregătirea trebuie să fie mai organizată și concentrată, bazată pe obiective. O cursă nu e totuna cu o plimbare în parc. Așa că am început să-mi pregătesc cu ceva mai multă atenție al doilea sezon competițional la amatori, cu un program ce includea antrenamente de pedalat în sală, înot și puțin fitness. Din păcate starea unei accidentări mai vechi s-a agravat și nu am mai apucat să culeg rezultatele pregătirii. De curând, după cc. doi ani de recuperare, am început reconstruirea tonusului muscular petrecând săptămânal 2-3 ore pe trainer și înotând. Când vremea va devein prietenoasă voi ieși pe șosea la rulaj.
5. Echipamentul de ciclism ocupă un loc special în garderoba ta?
Normal, doar este parte din viața mea! Sunt sigură că toți cicliștii au un loc special destinat echipamentelor, nu? 🙂
6. Familia ce părere are despre pasiune ta pentru ciclism?
Familia nu ar putea decât să mă susțină, căci ei mi-au insuflat această pasiune, pe care am dezvoltat-o ulterior împreună cu prietenul meu. Părinții mei fac în continuare ture cu bicicleta, așa că de câte ori ajung acasă, nu ratez ocazia de a ieși cu ei :).
7. Ce obiective ai pentru 2015?
Cât mai multe ture, mai ales că am destul de multe trasee pe care unii le-ar denumi “epice” restante. Din punct de vedere competițional, sper la un top 10 în una sau două competiții internaționale. Aceste dorințe sunt condiționate însă de evoluția recuperării după accidentare.
8. Ce temeri ai avut la început?
Temeri? Pe mine mersul pe bicicletă mă face să zâmbesc! Chiar dacă panta e prea abruptă, poteca e prea înclinată, cu bolovani prea mari sau traseul e prea lung, totul e în mintea ta! Toate aceste „prea”-uri sunt de fapt răspunsul ușor și la îndemână pentru orice provocare. Mi-e teamă de momentul când pedalez mai mult, mai abrupt, mai tehnic decât îmi permite pregătirea din acel moment. Se zice să nu îți depășești îngerul păzitor.
9. Ce ponturi ai avea de împărtășit pentru fetele care vor să se apuce de ciclism?
Get out and ride! Serios, orice sfat e degeaba dacă rămâne pe un site sau zboară la o cafea în oraș. Și purtați echipament de protecție adecvat! Și înconjurați-vă de oameni faini cărora le place la rândul lor să pedaleze. Și… Nu v-am zis? Citiți ce scrie la începutul acestui răspuns.
10. Te deplasezi la job cu bicicleta? Daca nu, de ce?
Câteodată. Lipsa unei infrastructuri dedicate dar mai ales a accesibilității folosirii bicicletei la actualul loc de muncă (parcare, vestiar, dușuri, etc.) sunt printre primele motive.
Photo: George Stroie
