„Dorind să fiu parte din crearea acestei experiențe și să dau cumva înapoi pentru bucuria pe care o trăiam eu, am început să mă implic în activități de voluntariat și în organizarea de concursuri. Acum pasinea mea are două parți – participant la experiență și creator al experienței pentru alții.”
NUME – Rus
PRENUME – Maria
VARSTA – 31
OCUPATIE – Senior Technical Support Engineer
DISCIPLINA – MTB
ECHIPA -
BICICLETA – Scott Scale 650 – “Dragonul”
PALMARES
- locul 1 la On top of the World Sinaia 2013
- Manager Maratonul Bucegilor 2013
- Manager Maratonul Bucegilor & Maratonul Transilvaniei 2014
- Toate maratoanele când ai dat de mine la Race Office
1. Când și cum a apărut ciclismul în viața ta?
Mi-am luat bicicletă în primăvara lui 2012 după ce suferisem o experiență traumatizantă din care mi-am revenit greu. Știam doar să merg în line dreaptă și o consideram o jucărie. Am început să merg cu ea la birou zilnic (10 km dus, 10 km întors). Mă ajuta să mă concentrez, să mă ancorez în realitate și să “merg înainte”.
La vreo două luni după, niște prieteni buni m-au luat cu ei la Fără Asfalt, acesta fiind și primul concurs la care am participat. La Start cunoșteam doar doi oameni, în rest totul era nou. Formatul, triatlon, m-a forţat să descopăr ce înseamnă o echipă și diferența între “ne simțim bine” și “trebuie să dăm tot”. Aveam senzația că am deschis o ușa către o lume care nici nu știam că există.
Weekendul următor deja mă mâncau tălpile și am fost într-o tură de 200 km în două zile pe coclaurile Rupea-Sighișoara. Am descoperit ce înseamnă anduranța, insolația, tocitul nervilor, am făcut crunt foamea, întinsul limitelor fizice și psihice. Totodată am învățat pe pielea mea de ce ar trebui să mă documentez înainte despre un eveniment.
În 2013 m-am lăsat de fumat și mi-am cumpărat un dragon de bicicletă special pentru concursurile de MTB. În 2014 am descoperit alergarea montană și am făcut pauză de la bicicletă. 2015… revin
2. Moutainbike, șosea, cicloross, triatlon sau …?
Singura disciplină pe care vreau să o practic este cea de mountain biking. E cea cu care rezonez. Îmi oferă bucurie, peisaje, confruntarea cu mine, senzația de aventură și explorare a naturii într-un cadru sigur.
3. De ce concursuri de ciclism?
Am început să particip constant la concursuri foarte devreme. În weekendurile fără concurs (da, la vremea aia se mai întâmpla și așa ceva) căutam o tură la munte undeva, oriunde, cu oricine, doar să nu stea bicicleta cuminte în casă. Deși le alternam îmi dădeam seama că prefer concursurile turelor de plăcere, iar o dată cu trecerea timpului, turele de plăcere au devenit ture de antrenament.
Pot da motive concrete – atmosfera festivă de concurs, cadrul organizat, siguranța că dacă pățesc ceva am să primesc ajutor, traseul marcat și cu șanse minime de a mă rătăci, timp petrecut cu prieteni cu care am o pasiune în comun, ocazia de a vizita/ajunge într-o zonă în care nu am mai fost până atunci, apartenența la o comunitate/grup, testarea limitelor psihice, aventura și explorarea unui loc/traseu necunoscut – într-un cuvânt: o experiență.
Dorind să fiu parte din crearea acestei experiențe și să dau cumva înapoi pentru bucuria pe care o trăiam eu, am început să mă implic în activități de voluntariat și în organizarea de concursuri. Acum pasinea mea are două parți – participant la experiență și creator al experienței pentru alții.
4. Cum te antrenezi?
Mă antrenez constant, dar nu special pentru bicicletă. Îmi place să alternez home trainer-ul cu yoga, alergare montană, crossfit și diverse tipuri de aerobic. Fac sport în funcție de cum mă simt. În timp am învățat să fac ce am nevoie și nu ce mi se spune.
5. Echipamentul de ciclism ocupă un loc special în garderoba ta?
O da! Sunt fascinată de echipamentele tehnice. Îmi place să le caut, să le studiez, să știu din ce sunt făcute și de ce. Deja mai mult de jumătate din hăinuțele pe care le am în posesie sunt tehnice.
6. Familia ce părere are despre pasiune ta pentru ciclism?
Familia mea nu este de acord cu bicicleta, cu muntele, cu maratoanele sau orice se apropie de limite. Am primit prelegeri nesfârșite despre toate pericolele posibile și imposibile care pot să apară. Am decis să le ignor și doar să îi las să observe impactul bun pe care bicicleta și alte sporturi îl au în viața mea.
7. Ce obiective ai pentru 2015?
Am început să fac planuri cu Diva în Bocanci pentru Camino de Santiago de Compostela.
8. Ce temeri ai avut la început?
Aceeași teamă pe care o am și acum – să nu mă rătăcesc :).
9. Ce ponturi ai avea de împărtășit?
Vă spun sincer că totul este posibil! Trebuie doar să încercați. Ce nu trebuie să faceți este să vă comparați experiențele cu alții. Fiecare înțelege și percepe realitatea în felul său. Da-ți voie să te bucuri de experiențele tale așa cum sunt ele imperfecte.
10. Te deplasezi la job cu bicicleta?
De vre-un an jumate nu. De când mi-am schimbat bicicleta cu una pentru care am avut credit un an de zile nu mai am curaj să o las legată de gard în fața clădirii de birouri.
